Denumire ştiinţifică
Lissotriton (Triturus) montandoni
Denumire populară
Triton carpatic
Descriere
Tritonul carpatic este o specie endemică pentru munţii Carpaţi, dar a fost relocat şi în câteva zone din vestul Europei, unde persistă populaţii izolate. Coloritul său este în principal verde, cu dungi la nivelul capului și de-a lungul corpului mai închise la culoare. Masculul prezintă o creastă dorsală puțin înaltă și 2 tivituri laterale (în secțiune transversală, corpul capătă formă pătrată).
Tritonul carpatic preferă bălțile permanente sau temporare, pârâuri curate, reci, ape lin curgătoare, mlaștini, lacuri etc., de la altitudini cuprinse între 500-2000 m. Este o specie nu foarte pretenţioasă la calitatea apei (tolerează bine inclusiv apele poluate), dar puţin rezistentă la căldură. Adulţii părăsesc apa devreme (iunie), după care pot fi găsiţi ascunşi sub buşteni sau pietre, în vecinătatea locului de reproducere. Preferă zonele împădurite şi hibernează pe uscat, rareori în apă.
Reproducere
Pentru tritonul carpatic, perioada de reproducere începe în aprilie-mai și culminează cu jocul nupțial acvatic, apoi cu fecundarea internă a spermatoforului, după care ponta se depune pe vegetația submersă în perioada mai-iunie.
Perioadă critică
Specia este îndeosebi vulnerabilă în perioada de reproducere şi până la metamorfoza larvelor (martie-iulie), când modificările caracteristicilor mediului acvatic pot influenţa supravieţuirea noilor generaţii de tritoni (secarea bălţilor, dezechilibrarea regimului hidrologic al mlaştinilor, prin lucrări antropice).
Habitat
Tritonul carpatic poate fi întâlnit în habitate cu umiditate ridicată şi relativ umbrite din pădurile de conifere, de amestec sau de foioase (fag, anin, molid, chiar şi stejar), dar şi la marginea acestor păduri, în luncile râurilor sau pajişti (inclusiv regiunea sub-alpină). Reproducerea şi dezvoltarea larvară are loc în aproape toate categoriile de habitate acvatice disponibile în Carpaţi, atât temporare, cât şi permanente, incluzând: lacuri, bălţi, mlaştini şi turbării, izvoare, pâraie, bălţi adiacente râurilor, bălţi în şanţuri şi în urme de tractor pe drumuri secundare.
Răspândire
Specia este endernică lanţului Carpatic, fiind nativă în Cehia, Polonia, România, Slovacia şi Ucraina. În ţara noastră, are o răspândire compactă suprapusă în cea mai mare parte Carpaţilor Orientali, însă coboară spre sud şi vest în Carpaţii Meridionali, fiind semnalată în masivele Bucegi şi Făgăraş.
