Denumire ştiinţifică
Cottus gobio
Denumire populară
Zglăvoacă, babă (Moldova), bătoacă (Banat), bârdigoi (Muscel), bota (Năsăud), buţ/buţon (Banat), floarea-Dunării (de-a lungul Dunării), glăvoacă, moacă (Oltenia), moaţă (Bihor), palipaş (Cerna), popă (Năsăud, Banat), slăvoc (Arieş), zglăboacă (Bihor)
Descriere
Zglăvocul este o specie de peşti care stă adesea pe sub pietre, trăind în pârâuri și râuri limpezi de munte, prin prezenţa sa fiind un indicator al calității ridicate a apei. Corpul său este alungit şi gros, cu o lungime de 8-10 cm, capul este mare, turtit şi mai gros decât corpul, ochii situaţi în jumătatea anterioară a capului, bulbucaţi, privesc în sus, iar dinţii mărunţi, sub formă de perie, sunt dispuşi pe mai multe rânduri. Are 2 înotătoare dorsale inegale, unite printr-o punte şi nu are deloc solzi. Culoarea caracteristică este brun măslinie, cu pete marmorate şi 3-4 dungi transversale întunecate, foarte evidente la exemplarele deschise la culoare.
Hrană
Fiind un răpitor bentofag (se hrăneşte cu vieţuitoare care trăiesc pe fundul apei), zglăvocul consumă larve de insecte, amfipode, puiet și icre de pește, ocazional ouă de broască.
Reproducere
Zglăvocul ajunge la maturitate sexuală la 2 ani. Se reproduce primăvara, în martie-aprilie, femela depunând 100-300 icre mari. Masculii „sapă” sub pietre o cavitate, unde păzesc ponta până la eclozare, care are loc la 4-5 săptămâni de la depunerea icrelor. De aceea, prezenţa pietrelor în albie este foarte importantă pentru această specie, iar apa trebuie să fie curată şi rece, să existe conectivitate şi zone de adăpost.
Habitat
Trăieşte exclusiv în apele dulci, reci, de munte, în general în râuri şi pâraie, mai rar în lacuri de munte. Stă sub pietre, în locurile cu apă mai puţin adâncă şi mai înceată, adesea spre mal sau în braţele laterale. Strict sedentar, zglăvocul nu întreprinde migraţiuni. Este puţin mobil, dacă e deranjat, se deplasează pe o distanţă scurtă. Prezenţa vegetaţiei lemnoase de pe mal este foarte importantă pentru această specie: rădăcina, resturile lemnoase şi frunzele căzute în albie asigură zone de adăpost. De asemenea, frunzişul asigură umbră, fără de care zglăvocul este foarte expus la încălzirea apei.
Răspândire
Zglăvocul este întâlnit din Anglia şi nordul Spaniei până la Balcani şi Crimeea, în general pe cursul superior al majorităţii râurilor care izvorăsc din munţi.
SONY DSC
