Canis lupus – lup

Denumire ştiinţifică
Canis lupus

Denumire populară
Lup

Descriere
Lupul este o specie prioritară la nivelul Uniunii Europene şi cel mai mare membru al familiei Canidae (exceptând câteva rase de câini domestici). Lungimea corpului este cuprinsă între 100-145 cm, înălțimea la greabăn ajunge la 70-80 cm, iar greutatea este de 30-45 kg, putând ajunge chiar la 75 kg (masculul fiind de talie mai mare decât femela).
Blana lupului este gri-gălbuie, cu pete mari negre dorsal și pe coadă, urechile sunt relativ mici şi ridicate, caninii bine dezvoltaţi (pot atinge 35 mm), coada lungă şi stufoasă şi unghiile puternice neretractile.
Lupul este unul dintre cei mai eficienți prădători, trăieşte şi vânează în haiticuri (haite) cu o ierarhie puternică (haiticul este o unitate familială compusă din doi sau mai mulţi adulţi, puii perechii conducătoare şi supravieţuitorii puilor din anul precedent). Vânează pe suprafețe mari și depinde de concentrațiile numerice ale prăzii, din această cauză putând apărea fluctuații în densitatea și efectivele membrilor haitei.

Hrană
Lupul este aproape exclusiv camivor. Prada este constituită în special din cerbi, căprioare, iepuri, mistreţi, rozătoare şi uneori animale domestice, consumând şi nevertebrate, fructe sau carcase.

Reproducere
Această specie este monogamă, se reproduce o dată pe an (în general o singură pereche de adulţi, perechea alfa din haitic). Perechile de lupi se formează în perioada decembrie¬februarie, iar perechea conducătoare se păstrează mai mulţi ani, dacă nici unul dintre parteneri nu dispare. Împerecherea are loc în luna februarie, iar perioada de gestaţie este de 9 săptămâni, după care femela dă naştere la 3-8 pui, orbi în primele 10-14 zile.

Habitat
Lupul ocupă o varietate mare de tipuri de habitate, de la tundra arctică la păduri, preerie şi zone aride, iar în ţara noastră trăieşte mai ales în pădurile compacte de amestec din zona de deal şi de munte, la 600-2300 m altitudine. Lupii au nevoie de teritorii vaste, cu suprafeţe cuprinse între 10.000 şi 50.000 ha, dar lupii solitari nu au un teritoriu definit şi străbat distanţe impresionante pentru a-şi găsi perechea şi a se reproduce.

Răspândire
În România, populaţia de lup se găseşte în întregul arc carpatic şi chiar în dealurile subcarpatice cu un procent mai mare de împădurire, însă arealul istoric al speciei cuprinde şi zone din bioregiunea stepică, unde se poate întâlni sporadic (Delta Dunării, Munţii Măcin, Dealul Mare Hârlău şi Pădurea Bârnova).

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro