Aria naturală protejată ROSCI0018 Căldările Zăbalei împreună cu aria naturală protejată 2810. Căldările Zăbalei – Zârna Mică – Răoaza se află într-o zonă sălbatică din vecinătatea limitei de sud-vest a județului Vrancea, în sectorul sudic al Munților Vrancei, în apropierea ariilor naturale protejate ROSCI0228 Șindrilița și ROSCI0023 Cascada Mișina, de-a lungul râului Zăbala, accesul făcându-se pe drumul forestier ce pornește din localitatea Brădăcești, comuna Nereju, pe o lungime de 7 km. Situl are o suprafață de 388 ha, se află pe teritoriul administrativ al comunei Nereju și este considerat un coridor ecologic important, de tipul stepping stone.
Denumirea sitului vine de la fenomenul prin care apa străbate un sector compact de gresii de duritate ridicată în care sculptează căldările sau marmitele de evorsiune de fund ori laterale, ce rămân suspendate față de albia râului.
Din punctul de vedere al geologiei, întregul sit se suprapune peste arealul flișului Carpaților de Curbură, asemănător Carpaților Orientali (cu o structură geologică formată prin alternarea de gresii, marne și argile), la care se adaugă flișul bituminos, fracturat în falii, dintre care cea mai importantă, Zăbala, se continuă cu falia Focșani – Nămoloasa – Galați – Tulcea. Toate aceste caracteristici se traduc printr-un peisaj cu linii domoale ale culmilor și pante de 20-30o. În plus, aria protejată se suprapune și peste zona cu activitate seismică maximă a Vrancei, originea cutremurelor fiind în principal tectonică, iar adâncimea epicentrelor (majoritatea concentrate la nord de Zăbala) fiind situată între 70-80 km și 170-200 km, cu magnitudini maxime de 7,5 grade Richter (26 octombrie 1802).
Solurile cele mai răspândite în regiunea Munților Vrancei sunt cambisolurile, soluri brun-acide, de aceea vegetația este în principal de păduri de fag cu amestec de conifere în zonele mai joase și păduri de conifere în zonele mai înalte (peste 1400 m).
În ceea ce priveşte hidrologia, rocile care formează acestă regiune muntoasă sunt dure sau semidure și din această cauză sunt slab permeabile, cu infiltrație redusă, astfel că precipitațiile se scurg de pe versanți și contribuie la alimentarea râurilor. Principala arteră hidrografică este râul Zăbala, care izvorăște din versantul sudic al muntelui Arișoaia și parcurge o distanță de 65 km până la vărsarea în râul Putna, aproape de localitatea Prisaca. Străbate Parcul Natural Putna Vrancea, ROSCI0018 Căldările Zăbalei și ROSCI0228 Șindrilița, iar în zona la Căldări se unește cu afluentul său, Zârna Mică. De asemenea, apele subterane din zonă sunt caracterizate prin debite bogate și constante, în unele zone transformându-se în ape minerale, îmbogățite cu săruri de concentrație 0,5 g/l. Datorită impermeabilității rocilor și a prezenței văilor adânci sub formă de chei, viiturile se pot transforma în dezastre, aceste fenomene fiind frecvente mai ales în perioada de primăvară, cand peste stratul de zăpadă aflat în topire se adaugă cantități importante de precipitații.
Zonei îi este specific climatul montan de tipul culmilor și masivelor muntoase joase, cu temperaturi mai scăzute, umiditate ridicată și cantități bogate de precipitații, perioade prelungite de îngheț și brumă, inversiuni de temperatură frecvente și fenomene meteorologice periculoase. O trăsătură importantă a climatului este și prezența fenomenului de foehn, generat de încălzirea maselor de aer rece care coboară forțat pe direcția vest-est, pe culmile estice ale masivului muntos.
